Regretele unui om simplu

Inca de la inceputurile omenirii, traseul nostru in viata era : te nasti, te reproduci si mori . Dar apoi, noi am "evoluat" si totul a inceput sa se complice pana la momentul actual, cand prea multi dintre noi se intreaba daca are rost sa te mai dai jos din pat dimineata, catre ce te indrepti si daca se merita. Desi nu stiu ordinea exacta, dar lucruri ca iubirea , munca si mai apoi societatea ne-au adus pe marginea prapastiei, din punct de vedere sufleteste. Dar poate totusi vorbeste doar invidia din mine, deoarece cunosc si oameni fericiti , oameni impliniti care asteapta cu sufletul la gura sa vada ce le pregateste viata si ziua de maine. Asa eram si eu, poate inca mai sunt, nu am ajuns inca la apogeul disperarii mele, dar simt ca am luat Acceleratul catre el . Totusi nu ma plang, viata in general a fost buna cu mine, mai putin cand a venit vorba de mine ca persoana. Mi-a scos multe lucuri bune in cale, dar nenorocita nu mi-a dat si stiinta de a ma bucura de ele. Si da, ca orice baiat de 20+ de ani, ma refer la o fata. Defapt la refer la FATA, ca nu e orice fata. Nu ma chinuiam sa scriu prostiile astea daca era doar o fata, ca "o fata" face parte din etapele vietii noastre, e un episod. Nu, eu ma refer la ce cred ca e Femeia vietii mele, sufletul pereche, cealalata jumatate ( ce idiotenie, sa nu ne nastem noi intregi, sa ne chinuim o viata intreaga sa ne cautam jumatatea printe atata lume : numeroasa, rea , haina ...etc ). Ai sa spui ca e prea devreme sa consider ca mi-am intalnit jumatatea, dar am vesti proaste pentru tine: daca spui asta, inseamna ca nu ti-ai cunoscut-o pe a ta, pentru ca altfel ai stii exact la ce ma refer. Nu e vorba de atractie fizica ( desii e cea mai frumoasa fata care am cunoscuto vreodata) , nu e vorba doar de o prietenie inteleasa gresit (am cateva prietene foarte bune de gen feminin si nu e de departe acelasi lucru) , e acel Ceva care trezeste in tine sentimente confuze, e acel Ceva care te face sa tresari ori de cate ori o vezi, e acel Ceva care te face sa amutesti cand o privesti in ochi. Probabil ca te gandesti acum, de ce sunt suparat desi spun ca mi-am intalnit jumatatea. Pai Dumnezeu, in infinata Lui intelepciune, a zis , pe langa norocul meu de a o intalni, sa imi dea si o portie de prostie imensa, care m-a facut sa stau si sa imi admir sufletul pereche cum defileaza prin fata mea, pana in momentul cand s-a saturat sa astepte sa fac eu o miscare si si-a cautat alinare in bratele altcuiva. O si inteleg pana la urma, logica mea idioata care vrea ca ea sa fie fericita, ma face sa fiu oarecum bucuros ca nu a stat sa astepte sa o dezamagesc eu in continuare, si si-a vazut de viata. Dar eu stau si ma gandesc: de ce , de ce eu?Probabil ca asta ne intrebam toti, indiferent daca motivele sunt diferite. Totusi eu ma plang ca Dumnezeu m-a facut prost, si asta cu greu vindeci. Imi pare sincer rau, ca daca totusi eu sunt sufletul ei pereche, atunci Dumnezeu a rapito pe ea de sansa de a fi fericita, sau poate doar intr-o viziune idilica a viitorului, cumva planetele or sa se alinieze si noi o sa fim impreuna .E incredibil de enervant dar mai ales de trist, sa stii ... sa vrei ... dar sa nu poti. Stiu stiu, ca nu exista nu poti, doar nu vrei, si e si o farama de adevar aici. Cumva, problema mea a pornit mai demult, cand constiinta mea a hotarat ca nu sunt destul de bun pentru ea, si ca nu ar fi corect sa ii fac una ca asta. Poate are si dreptate, dar totusi, nu ar fi trebuit sa o intrebam si pe ea, pe Fata? Asta imi reprosez, ca totusi in retrospectiva, gesturile ei subtile sugerau ca ar fi de acord cu mine, ca suntem facuti unul pentru celalalt. Doamne, tu dai si tu iei. Stiu ca mi-ai dat destule, dar nu stiu daca as putea accepta sa  mi-o Iei. In momentul de fata, ea este intr-o relatie de 3-4 luni de acum, timp in care am vorbit mult prea putin, spre deloc. Mi-e greu, dar si cand mi-am facut curaj sa o sun, vorbe ca "sunt cu iubi" mi-au taiat din elan imediat. Am incercat sa cunosc alte fete, cu un oarecare succes, dar tot nu am reusit sa incropesc o relatie, inca ma gandesc prea mult la Ea, inca face parte din mine, prea multa parte. Presupun ca pana cand nu o voi confrunta, pana nu ma voi elibera, nu voi putea fi fericit. Ideal ar fi sa fiu fericit cu ea, dar ma multumesc si cu mai putin. Sa inchei cu un mic sfat, sa nu fii niciodata prost. Din betie, timiditate,indoieli si altele iti mai revii, dar din prostie NU !