Desi stiu ca pentru foarte multi rapidisti acest meci ramane un punct de reper in viitoarele lor relatari despre Rapid , pot spune cu mana pe inima ca acest meci mi-a adus cea mai mare bucurie din viata mea. Poate ca din exterior s-ar vedea usor trista situatia...apogeul fericirii unui om sa fie atins in fata tv-ului urmarind un meci de fotbal, dar daca esti rapidist stii exact la ce ma refer.
Derby-ul nu se anunta unul spectaculos, avand in vedere locurile ocupate de echipe in acel moment : 5 steaua respectiv 7 Rapid. Steaua venea dupa o victorie la limita 2-1 in fata politehnicii din Iasi, in timp ce Rapidul nostru spera la un rezultat bun dupa infrangerea 0-1 in fata CFR-ului din Cluj. Nu doar pozitiile din clasament nu invitau lumea sa spere la un joc spectaculos, ci stilul de joc stalcit si adesea de liga a 2-a al celor 2 echipe. De 10 ani de cand am inspirat microbul rapidist, nu am vazut niciodata un fotbal practicat cu atata stangacie de echipa din Grant. Personal eram aproape neinteresat de faptul ca Rapidul juca derby in acel weekend, eu pregatindu-ma sa urmaresc doar inca un meci in care speram ca jucatorii se vor trezi, ca Andone ( desi dinamovist convins personal mi s-a parut ca a fost foarte profesionist si a antrenat chiar si cu sufletul Rapidul ) va reusi sa ii inspire si sa practice acel fotbal spectacol cu care am fost rasfatati de 87 de ani incoace. Nici rezultatul nu mai conta, doar doar sa vedem un joc de pase frumos, o verticalizare care sa nu ajunga prin tribuna a II a sau pase inapoi care lasau advesarii singuri impotriva lui Bornescu. Meciul cu Cfr aratase o imbra de speranta, Rapidul practicand un joc bun de posesie, buna constructie doar usor neinspirati in fata portii...cum de altfel am fost mereu.
A venit si ziua de duminica, mi-am procurat traditionalele seminte si bere ( da recunosc sunt genul de suporter care considera un meci mai urat fara o bere rece in fata) si asteptam sa se scurga orele pana la inceperea meciului. Ma suna un prieten si ma invita sa urmaresc meciul la el. Prima oara l-am refuzat deoareceel era fan infocat Steaua , iar eu nu ma asteptam la un rezultat mare din partea Rapidului si nu vroiam sa ii ascult comentariile rautacioase si rasiste pe durata meciului.Am acceptat totusi iar cand am ajuns la el, nu mare mi-a fost surprinderea cand am vazut ca urma sa vad meciul alaturi de o casa plina de stelisti, el invitandusi toti prietenii stelisti care ii cunostea. Asa m-am trezit uitandu-ma la meci alaturi de 6 stelisti, intr-o casa de stelisti.
Meciul a inceput, eu timid si ,desi tineam sus si tare ca Rapidul bate si ca mai bine ar pleca toti acasa, stateam cu inima purece si ma rugam ca spiritul lui Fanus Neagu ( Dumnezeul sa il odihneasca in pace) sa imi ghideze favoritii la o victorie frumoasa pe care sa o putem dedica toti rapidistii unui mare jucator, atat pentru Rapid cat si pentru nationala Romaniei...Fane Neagu. Recunosc ca la primul gol nu am sarit in sus, fiind singur impotriva tuturor.... :) dar am zambit larg si am incheiat cu un strigat puternic HAI RAPIDUL , automat acompaniat de huiduielile si comentariile rasiste ale prietenilor ( stiu cum pare, dar chiar sunt prieteni ). Golul lui Kapetanos aproape ca m-a facut sa plec deoarece prietenii mi-au sarit in cap la propriu de fericire...iar atmosfera nu mai era deloc prietenoasa. Al 2-lea gol al lui Ionita m-a facut sa ma dezlantui...iar la 3-1 deja parca eram pe giulesti alaturi de toata suflarea rapidista...nu in gura lupului gata sa fiu linsat. Golul de 4-1 mi-a adus bucuria ce credeam in acel moment ca e maxima...in casa fiind liniste totala, doar chicotelile si strigatele mele se mai auzeau. Dupa cum stiti macelul a continuat iar golul lui Helder m-a facut sa fac o plecaciune in fata lor in mijlocul sufrageriei, mi-am luat hainuta si am plecat...nepasandu-mi ca meciul era abia in minutul 74. Tot drumul spre casa l-a parcurs cu cel mai mare zambet , sunt mai mult ca sigur ca trecuse cu mult de urechi :)) .Din acel moment am putut urmari orice meci in liniste alaturi de acei prieteni, la fiecare comentariu amintindu-le sec cu o replica faimoasa la acea vreme : GIVE ME FIVE !
In fond , orice meci jucat de Rapid imi aduce o bucurie in suflet enorma, dar parca mai frumos e atunci cand te ridici dupa ce te-ai tarat atat de mult, parca mai dulce e victoria dupa ce ai fost infrant de atatea ori la rand.Asta e Rapidul nostru...in ultima etapa in ultimul minut...la 2-2 acasa cu Poli Iasi , golul care te ducea in Europa se opreste in bara, sezonul urmator maturi pe jos cu steaua ca apoi la final iar sa ratezi calficarea in Europa League. Trebuie sa treci peste infrangeri ca sa te bucuri de succese.
Vreau sa particip la #bwinderby2: Steaua 2.0 vs Rapid 2.0
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu